Ma pierd in abisul noptii,atat de multi prieteni,atat de multe amintiri,atat de multe apasari si nimeni sa asculte cu adevarat durerea sufletului meu...
Ma simt singura,parca sunt izolata pe o bucata de gheata in mijlocul oceanului si lumea este atat de departe si nu o pot atinge...Am uitat ca blogul acesta exista,am uitat ca imi pot revarsa apasarile aici.
Atat de multa ura si invidie,barfe,multe rautati si pentru ce?
Pentru satisfactia de a-l vedea pe semenul nostru suferind?Pentru a te simti mai bine cand cel care iti este prieten da de greu?
De ce atata rautate?De ce nu poate fi iubire?De ce nu poate fi pace?De ce ne simtim atata fericire cand altul este trist si impovarat?De ce ne obosim mintea cu lucrurile materiale?
Raman singura intrebandu-ma daca o sa existe vreodata intelegere pe acest pamant.....oare?Sperante desarte?....
Still.....music remains my only refuge.....because it's the only thing that bind us together......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu