joi, 13 februarie 2014

Contrar

Tocmi ma uitam la ultima mea postare, ce vremuri,nu imi vine sa cred ca am fost acea persoana,nu-mi vine sa cred cate lucruri s-au intamplat in viata mea, lucruri care spre finalitatea lor mi-au daruit ceva. Acel ceva care il am si acum, o constiinta impacata, o minte deschisa.
Nu ma mai regasesc in persoana aceea melancolica, retrasa,schimbata.
Simt ca sunt eu,ca traiesc, frumos, alaturi de cel mai bun prieten al meu. Am invatat sa zambesc iarasi, sa ma deschid in fata oamenilor, sa fiu eu,aceea care eram de mult, cea care ma cunosteau toti,  in centrul atentiei, vorbareata, zambareata.
Asta a fost acum ceva timp, am crescut,am invatat din greseli, iubesc.
Iubesc persoana care ma face fericita de cand ma trezesc,care nu se pune la somn si nu pleaca la lucru fara a ma saruta, dragul meu, care chiar daca este suparat pe mine,tot ma ia in brate in somn.
Te iubesc atat de mult incat ma enervezi si nu te mai suport! :))
Dar nu am ce sa fac, pentru ca oricat de tare m-ai enerva, tot imi trece supararea pe tine repede, si uit la fel de repede.
Ca fata am multe prietene foarte bune, unele mai vechi,altele mai noi si nu puteam niciodata sa ma hotarasc care din ele era cea mai buna prietena a mea, my bestie, acum realizez de ce nu ma puteam hotari, era pentru ca niciuna dintre ele, oricat de bine si deschis am vorbi, are my besties.
Tu esti, prietenul meu cel mai bun, care ma suporta chiar daca vorbesc mai mult, care stie totul pana la cel mai mic detaliu. Eu tot spun ca sunt fericita,dar nu cred ca intelege coneva cat de fericita sunt. Absolut! :)


miercuri, 27 iunie 2012


Viata este atat de scurta si atat de complexa incat de multe ori nu ne dam seama de 
consecintele alegerilor pe care le facem.


Este atat de usor sa treci peste multe si multi pentru a alerga dupa o iluzie,care mai devreme 
sau mai tarziu te va dezamagi si odata cu trecerea timpului vei realiza ca nu a meritat tot 
efortul si toate lacrimile varsate de persoanele calora le-a pasat de tine si calora le-ai 
calcat in picioare parerile.


Persoane dragi,persoane care inseamna ceva in viata ta,persoane fara de care nu ti-ai imagina 
existenta insa peste care ai trecut foarte usor,nepasandu-ti,alergand dupa un vis,sentimente,
conceptii de viitor care s-au dovedit efemere.


Persoanele pe care atunci le-ai ignorat aveau dreptate,mereu te-au indemnat spre ce era bine dar
din pacate ai hotarat sa dai piept cu viata si sa inveti din propriile greseli.


Se spune ca trebuie sa-ti dai inainte cu capul de pragul de sus pentru a invata sa te apleci si
 sa fi smerit in fata vietii insa niciodata nu mi-am inchipuit ca acel prag ar putea fi atat de
Tare si ca ar putea vreodata sa ma ingenuncheze. 


Din pacate alegerile au fost facute,deciziile luate,consecintele platite si acum mai ramane doar 
acest sentiment de regret care imi bantuie cele mai intunecate coltisoare ale inimii si pe care
orice as face,nu l-as putea alunga sau cel putin deocamdata.


Poate,cu timpul vor trece si aceste regrete,remuscari,aceste sentimente de vinovatie fata de 
persoanele la care tin,pe care nu le-am ascultat atunci cand trebuia si carora acum,dupa ce
totul a fost asa cum au zis,le dau dreptate.


Acum,nu-mi ramane decat sa merg inainte,sa nu ma mai uit inapoi,sa nu mai retraiesc acele sentimente
desi de multe ori o simpla imagine le declanseaza,sa invat sa plec urechea si la cei din jur inainte
sa iau anumite decizii importante din viata.


Fiecare om are pe cineva caruia ii pasa de el,care este interesat de actiunile sale si care ii vrea binele
insa,ca fiinte umane,suntem gresitori si nu realizam cat de multe putem pierde sau cat de multe inimi
putem frange cand nu stim sa ascultam si  sfaturile primite.


Eu am invatat ceea ce trebuia si cred ca asa ar trebui sa facem fiecare.Viata este mult prea scurta ca sa
stam sa indreptam greselile din trecut!

miercuri, 6 iunie 2012

      Atat de multe lacrimi,si pentru ce?pentru o seara?nu....pentru o greseala

 Dor atat de tare greselile pe care le facem incat simtim ca sufletul se rupe in noi
 Este atat de greu sa trecem peste pentu ca ne pasa si tocmai pentru ca ne pasa facem multe greseli....
 Este dificil sa vezi ceea ce a fost in fata ta tot timpul,este dificil sa intelegi ceea ce este atat de simplu.

Fericire? Prietenie?
 Cat de multe ezitari si cat de multe probleme.
 Viata merge inainte indiferent de noi,lumea din jur nu se opreste doar pentru ca noi am cazut,impinsi sau nu de cineva sau poate doar de neputinta.

 Neputinta,teama,resemnarea sunt cele care ne impiedica sa ajungem departe,acolo unde vrem.
 Un vis,o dorinta,este tot ce avem insa depinde de noi daca vrem sa il/o indeplinim sau nu.
 Toate intamplarile suferite sunt strans legate de deciziile luate,la un moment dat in sirul lung sau scurt al zilelor din viata noastra.
 De ce refugiere in necunoscut cand atat de multa lume te vrea la lumina?!
 !!


vineri, 10 februarie 2012

I've untied my eyes...finally..

I'm tired of fighting....
I want to recover all that i once had and I lost because I was to blind to see what is a dream and what is real...

I forgot that I had so much friends,I forgot that they are some persons that really care if I suffer and they care if I am not happy....

I've learned an important lesson,to be careful what I chose....

Evanescence-My immortal is the song thatmade me feel so much pain because I deny you all....

I'm so blessed because I Have so much true friends that proved me that they really care....

I love you all and I wish you all the best,thank you for existing and thank you that you are part of my poor life......

I can't tell what I feel deep inside....I was stupid and blind because I didn't want to see what I had right before my eyes....Thank you....Love you all...

joi, 9 februarie 2012

Doar amintiri,singuratate si nimic

Ma pierd in abisul noptii,atat de multi prieteni,atat de multe amintiri,atat de multe apasari si nimeni sa asculte cu adevarat durerea sufletului meu...
Ma simt singura,parca sunt izolata pe o bucata de gheata in mijlocul oceanului si lumea este atat de departe si nu o pot atinge...Am uitat ca blogul acesta exista,am uitat ca imi pot revarsa apasarile aici.
Atat de multa ura si invidie,barfe,multe rautati si pentru ce?
Pentru satisfactia de a-l vedea pe semenul nostru suferind?Pentru a te simti mai bine cand cel care iti este prieten da de greu?
De ce atata rautate?De ce nu poate fi iubire?De ce nu poate fi pace?De ce ne simtim atata fericire cand altul este trist si impovarat?De ce ne obosim mintea cu lucrurile materiale?

Raman singura intrebandu-ma daca o sa existe vreodata intelegere pe acest pamant.....oare?Sperante desarte?....

Still.....music remains my only refuge.....because it's the only thing that bind us together......

marți, 10 august 2010

Leapsa de la Anto:X

1.Zi-mi ceva despre tine.Gen cum te cheama,cati ani ai?
Ilie Diana,17 ani

2.Ai porecle?Care?
Dy,Dydy,Dya,Tzaka.....:-??

3.O melodie trista,una perfecta si trei care iti plac mult
Cea trista: Mandy Moore - Only hope
Preferata: Taio Cruz Ft Sugababes - Like a star :X
Radio Killer- Be free
Richard Clayderman - Balada para Adelina
Casa Loco ft. George Hora - La mall:)))

4.Ai animal de casa?Care?
Nu mai am,am pe la bloc o catelusa si un motan:D

5.Daca ai avea un serial tv,cum s-ar numi?
Nu stiu:)) oricum ceva care sa prinda,gen Gossip girl sau Grey's anatomy

6.Primul citat care iti vine in minte.Nu trisa,fara Google
"Bunul renume al unei femei se datoreaza tacerii mai multor barbati"
Humphrey Bogart (Dincolo de bine,dincoace de rau,despre iubire)

7.Desenul animat preferat din copilarie?
Pokemon,Tom & Jerry,mai multe

8.Iti place inghetata?
Da,ffff mult,de fructe cel mai mult si ciocolata:C

9.Ce alt nume ti-ar placea sa ai,daca ai putea avea altul?
Vanessa,Krista......mai multe

10. Zi-mi un banc!
Pai....erau 3 blonde intr-un bar si sarbatoreau de zor si ii tot cereau barmanului bauturi si nah..
Dansau,radeau,de toate......Si intr-un final le intreaba barmanul: Ce sarbatoriti fetelor?
La care una din blonde ii raspune : Pai am rezolvat un puzzle in 3 luni
Barmanul: Asa si?
Alta blonda: Pai pe cutie scria de la 2 la 4 ani :)))

(Daca nu v-ati prins,puzzle-ul era pentru copii de 2-4 ani:D)

luni, 9 august 2010

Conceptii,Mentalitati,Restrictii.....

De ce?

De ce sa ma supun tendintelor?

De ce sa ascult tot ceea ce zice lumea cand ei nu ma asculta pe mine?

De ce sa imi modelez caracterul dupa vointa celorlalti?

De sa nu ma pot bucura de viata,asa cum vreau eu?sa ma trezesc dimineata,sa ma imbrac in primele haine care imi cad la mana,sa ies afara,sa inspir aer,sa ma plimb de placere,fara sa am o destinatie precisa?
Imi doresc sa imi croiesc drumul in viata dupa principiile mele,dupa mentalitatea mea,sa fac ceea ce cred eu ca este mai bine,sa fac tot ceea ce imi pofteste inima fara sa fiu judecata de restul lumii.....
De ce trebuie sa imi duc toata viata dupa alte si alte principii care sunt "bune" in ochii celorlalti....?

M-am saturat,vreau sa ma eliberez din aceasta inchisoare a societatii,sa fiu libera sa visez,sa am posibilitatea sa ajung sus pe fortele mele...

Asa cum zice un citat al lui Friedrich Nietzsche :"Viata inseamna a transforma constant in lumina si in flacara tot ceea ce suntem si tot ce intalnim" . Ar fii frumos sa imi pot duce existenta linistita,fara sa imi fac griji de parerea vecinilor,prietenilor,oamenilor in general.....